After 3 weeks of an average of 36/7 degrees – since last week rain has started to fall. Yellow leaves lay on the ground. The sound of the wheels passing at high velocity through a puddle. Lugubrious. Wake me up when this summer September ends!

Aaa and by the way -> I’m free!! For the next 13 days I’m free, free, free! I’m back to the world of those who are still alive, social, informed, available and not outside the coverage area.

Yes, I do have to prepare the schedule for my kids that arrive in only two weeks, need to fill in an application for a conference in London, an application for an internship, need to start research for the second term-paper and to get spiritually trained to say goodbye to the dear ones, who were so close to me for the last 10 months – day by day. BUT I AM FREE (how important can the angle be, from which you look at things…)

And I promise to write to you:  too much and poorly, impulsive and colorful, sophisticated and controversial, sincere and nuanced.

I’ll write to you until I’ll be able to whisper it all to your ears!

I would sing it to you, but better stick to the writing plan.  :P

See us next time!

Dupa 3 saptamani cu 36/7 de grade in medie peste zi – de-o saptamana a venit ploaia. Frunze galbene cazute pe trotuar. Scrajnetul rotilor cand trec in viteza prin vreo balta. Sinistru. Treziti-ma cand se termina acest septembrie “varatec”.

In alta ordine de idei -> sunt libera! Pentru urmatoarele 13 zile sunt libera, libera, libera! Am revenit in lumea celor vii, sociali, informati, disponibili, care nu se mai afla in afara ariei de acoperire.

Ce-i drept trebuie sa pregatesc programul pentru copilutii din vara – care imi aterizeaza deja in 2 saptamani, trebuie sa aplic pentru o conferinta economica de la sfarsitul anului, pentru o practica incepand din toamna si sa ma apuc sa scriu cea dea doua lucrare si sa ma pregatesc sufleteste sa-mi iau ramas bun de la cei care mi-au fost alaturi fizic zi de zi in ultimeel 10 luni DAR SUNT LIBERA!(cat conteaza din ce perspectiva vezi lucrurile…:-O) si promit sa va scriu: mult si prost, impulsiv si colorat, alambicat si controversat, sincer si nuantat!
Va scriu pana pot sa vin sa va soptesc totul la ureche )

V-as canta, dar parca tot e mai bine sa ramanem la stadiul de scris!

Pana data viitoare!

Din categoria “Kitch international“!

Kitch international

Zilele acestea a avut loc in Berlin “Carnavalul Culturilor“. Din pacate vin cu o interventie de la fata locului, ce duce mai mult cu gandul la circ…

Totusi si o veste buna: aparent prostul-gust nu a fost inventat in Romania! Sau in cazul in care totusi – inca este de bine – ca am reusit sa-l exportam.

Sa fie asta oare solutia iesirii din criza?!

Pana data viitoare!

Cu totii am fosti pusi macar odata in viata in situatia de a trebui sa gasim ceva. Fie un raspuns, locatie, motiv sau scuza. Si cu totii am parcus acelasi drum: am cautat!

Unii cauta o iesire dintr-o situatie aparent fara scapare. Altii alearga dupa curcubeu.

Unii cauta pur si simplu fericire, liniste, pace.

Altii o cauta cu lumanarea.

Tu in cautarea carui lucru esti si incotro o apuci?!

Pana data viitoare,cautare placuta!

Desi titlul pare la prima vedere ca ne ar fi predestinat, nu ma refer astazi (doar) la noi.

Marti dimineata. Dar dimi rau. Se putea citi entuziasmul pe fata mea. Statistica. Exact. Cireasa de pe tort? In EXCEL

Prima jumatate de ora ne-am chinuit sa-si setezi toti tastaturile din engleza pe germana – pentru ca saracii nu gaseau semnele de “=“, “+“, “-” etc. pe tastatura.  DaDa! 30 de minute pentru asa ceva. Dar ar fi trebuit sa vedeti disperarea de pe fetele lor, pentru ca vai Doamne, tastatura era setata pe sistemul american! Sacrilegiu.

Si nu pot sa ma intreb – este o forma – ce-i drept, de mine neinteleasa – de patriotism(?!), de conservare a identitatii, a culturii, a traditiei si specificului national sau pur si simplu o forma de inadaptabilitate si ingustime?
Pana data viitoare

Nu trece zi fara sa ma minunez de cum sunt oamenii. Dupa ce mecanism fin si totodata cinic functioneaza. Este probabil inerent sa existe rau in noi, cel putin in forma latenta. Egoism. Oportunism. Pana la paroxism.

Si totusi putem functiona doar dupa regula mini-maxului: cu minim de efort maxim de satisfactie? Oare chiar nu mai izvoraste nimic doar din bunatate fara un calcul matematic prealabil?

Este foarte clar ca avem nevoie de prioritati, dar pe ce loc cade conceptul de a fi om; a avea un suflet genuin; a radia fericire neconditionat; a fi sincer. Oare totul functioneaza ca intr-un algoritm informatic: if ( ) then…..else…. Bineinteles ca orice fapta are si o urmare, dar trebuie acesta bucla conditionala sa ia mereu forma: if ( ) then $$….else _\_ ?

Voi cand ati facut ultima oara un lucru dezinteresat, fara a astepta nici o raspalata imediata nici cu incasata cu dobanda la termen?

Sau suntem cu totii inlauntrul nostru niste creditori perfizi?

Pana data viitoare, Katharsis placut!

Spalat frigiderul – checked

spalat vase – checked

curatenie generala in baie – checked

cumparaturi – checked

schimbat asternuturile si facut ordine in dulap – checked

spalat si pus hainele la uscat – checked

…si toata astea pentru ca pur si simplu nu-mi vin cuvintele potrivite pentru a descrie situatia politico – economica de la sfarsitul anului 1989.

Inca un destin frant de conjuncturi potrivnice

P.S. Ceea ce lipseste de pe ordinea de zi: o prajitura facuta in casa …8-|

Am probleme din ce in ce mai grave…

…in afara de faptul ca am inceput sa explic orice situatie controversata cu mai multe planuri de actiune prin prisma uniunii monetare din iulie 1990 dintre rebublica federala germana si republicata democrata germana,  aseara in timp ce dansam pe o muzica, pe care am reusit sa o suport doar prin prisma varstei - caci altfel nu pot sa inteleg de ce cineva ar incerca sa ingurgiteze asa ceva timp de cateva ore… – simteam nevoia peiorativa de a ma aseza in fata unui calculator si de a scrie un articol pe blogul meu parasit si paraginit.

Despre…

… doua culori! Galben si albastru.

Atunci cand amesteci galben si albastru obti verde. E o chestie verificata de atatea si atatea ori si totusi, de multe ori amestecam culorile in asteptarea unui rezultat. Si nu de multe ori parca asteptam cu sufletul la gura sa vedem, sa vedem ce-o sa iasa si parca asteptam sa vedem un alt efect, o alta consecinta, un alt concurent care sa treaca linia de sosire poate dintr-o cursa care nici macar nu a inceput(?!). Nu de putine ori poate suntem chiar dezamagiti cand obtinem verde sau doar resemnati.

Putem face insa ceva pentru a amestesca galben si albastru si sa obtinem altceva? Dar daca lasam culorile la macerat?

Pana data viitoare, sa colorati frumos!

Si totusi, nu tot ce straluceste e aur…

Si totusi, ce e mai rau: Sa ai dreptate sau sa nu ai dreptate?

Si totusi…

Nu pot sa ma opresc din a ma minuna ce de chestii invatam. De pe unde apucam. Fie la scoala, fie de la viata, fie de la colt! De peste tot poti invata cate ceva…

… precum eu de la universitate:

1. intr-un curs de mathe la care am asistat acum nu mult timp, profesorul a scris pe tabla:

“Drumul direct este mai scurt decat atunci cand ocolesti“

iar astazi m-am lovit de asemenea de o chestie uluitoare intr-un text despre economia politica internationala:

2. “Este mai bine sa fii puternic decat slab.”

Mda…asa ziceam si eu
Pana data viitoare, iluminare placuta!

Sunt anumite lucruri pe care nu le poti cumpara la magazinul de la colt. Nici la piata. Nici la supermarket. Nici pe Champs Elysees. Si mai ales, nu cu top-tanul! Desi de multe ori nu ar strica un sac de 20 de kg!

Tie ce iti hraneste sufletul?

Pana data viitoare